Fiul cel bun

Putini scriitori au curajul sa-si dezvaluie secretele personale.

Pascal Bruckner o face in paginile acestui roman-confesiune.In fiecare seara, sub privirea iubitoare a mamei, fiul cel bun se roaga la Dumnezeu ca tatal lui sa moara.

De ce? Pentru ca este un sot violent si pervers, un antisemit patologic.Fiul sau va face totul pentru a nu-i semana.

Va fi studentul lui Jankelevitch si al lui Barthes, cel mai bun prieten al lui Alain Finkielkraut; considerat ca facand parte dintre intelectualii evrei" cu care se identifica fara a fi evreu, va iubi femei cu radacini indepartate, va fi un tata iubitor si un scriitor de succes.Fiul cel bun este un adevarat roman al originilor", in care Pascal Bruckner relateaza aventura sa personala si intelectuala, oferindu-ne totodata cheia intregii sale opere.De la albul pur al zapezii din primele pagini si pana la imprejurarile sordide in care tatal sau isi va da sfarsitul, de la violenta cuvintelor sale pana la furia amestecata cu dragoste a fiului pentru tata, regasim aici spectacolul cruzimii in toata virulenta sa.

Actorul principal e un nazist patetic, un ecologist fanatic, un capcaun coleric, langa care Pascal va ramane, intotdeauna, fiul cel bun.

Fiindca dincolo de dispret si de furie, acest roman este o marturisire despre o iubire imposibila, un monument inchinat fricii si iertarii." - Le FigaroTata nu mai avea nicio rusine.

Il plimbam pe coridoare...