Orbirea

Orbirea zugraveste o lume stranie, o lume a nebuniei în care cu totii sufera de o forma oarecare de dementa, de la personajul central, savantul Kien, pâna la menajera si, ulterior, sotia sa, Therese, de la intendentul Pfaff la piticul cocosat Fischerle si chiar la psihiatrul Kien, fratele savantului.

Toti sunt marcati de tare fizice, psihice si spirituale care le reduc existenta la o singura preocupare obsesiva, prin prisma careia înteleg lumea.

Kien este carturarul închis în turnul de fildes al imensei sale biblioteci, intelectualul care nu întelege sa accepte vreo alta preocupare si care nu vrea sa jertfeasca nici o clipa daca nu are legatura cu cercetarile sale.

El este „capul fara lume“, cu viata rânduita si planificata pâna la secunda, a carui obsesie este declansata de teama de orbire, care-i aminteste de Eratosthene si de arderea bibliotecii din Alexandria.