Negustorul de pipe

"Deschizi larg fereastra; vrei aer, mult aer, care sa-ti invadeze si ultima celula din corp.

Respiri: aerul sarat al marii, aroma cafelei proaspat rasnita si care asteapta sa fie impreunata cu apa clocotinda, mirosul patrunzator al noptii trecute....

Si-ti cauti pipa; gasesti intai cutia cu tutun pe al carei capac incepi sa bati incet ritmul serii de dinainte de noaptea trecuta.

Te asezi comod in fotoliul asezat strategic in bataia soarelui diminetii si te intrebi pe unde-ti vor mai zburda astazi gandurile.Acum (abia acum) deschideti Negustorul de pipe.

Sunteti pregatiti sa intrati intr-o alta lume: cea in care visele capata culoare, miros de tutun proaspat rulat si aroma de cafea bauta in nestire.

Si daca ne-om intalni la capat de drum, ei bine, nu va fi o pura intamplare." (Nona Rapotan)"DensA , ataAYantA , intensA , avnd ceva din zugrA veala oniricA a romanticilor, dar AYi din melancolia supurndA a esticilor precum Hrabal, proza lui Paul Gabor reuAYeAYte sA bucure AYi sA provoace n acelaAYi timp.

Plasndu-se n zona n care tandreA ea nu se desparte de cruzime, ramificndu-se fractalic, ludic, A esndu-se din proliferante plase care te prind iremediabil, reuAYeAYte sA nu oboseascA nici prin mizerabilismul dezabuzA rii, nici prin excesul unui stil prea cA utat.

Din toate aceste motive, dar AYi din altele, apariA ia cA rA ii lui Paul Gabor reprezintA un eveniment literar convingA tor AYi remarcabil." (Doru CA stA ian)"nainte s-ajungA acasA , zmeul aruncA buzduganul.

AE a spune povestea. Numai cA aici buzduganul e nsA E i povestea. E i, ce sA vezi?, nA untrul lui sunt alte poveE ti.

Paul Gabor scrie netsckeuri, bijuteriile alea japoneze care sfrE esc E nurul chimonoului, E nurul care leagA lung, care acoperA .

Dar avem o problemA : Paul dezleagA , Paul descoperA , Paul pune o mistrie de aromA n hrdA ul cu aer, amestecA bine, face focul, pune tuciul pe pirostrii, afarA , pe nisipul ud de val, incanteazA E amanic, mai amestecA niE el, gustA , mi dA E i mie, cum sA nu-mi dea?, eu sunt cititorul lui, E i-apoi toarnA n forme piatra poveE tii. n forme mici, de piatrA E i ele, numai piatra naE te piatrA , o naE te natural, ce-E i pasA E ie, gustA torule, de travaliul pietrei?, rA suflA , rA sufli, se odihneE te, te odihneE te, vegheazA , te vegheazA .

E i-odatA ce-ai intrat pe uE a primei poveE ti, intri n palatul narativ, cu arcade E i arabescuri, cu vitralii E i volute, cu aerul lui care cntA reE te ct suflul omenesc.

Plutind, treci din ncA pere-n ncA pere, nu numeri, aici nu se numA rA , aici se cntA E i cnd doare, aici se trA ieE te, hei, nu te speria, doar se trA ieE te, omul A sta care scrie E i dA apA E i merinde, tu doar bucurA -te, viule, cuvintele lui sunt drum de aer, ce, nu E tiai cA E tii sA umbli pe nepA mnturi?" (Ana Barton)