Camere de hotel

Viata ne ordoneaza relatiile aidoma unor camere de hotel, fiecare dintre ele însemnând un alt loc din suflet.

Intram în el cu o geanta de marime medie, continând nimic mai mult decât ce e nevoie, cu freamat de nou si chef de viata, ca si când suntem primii oaspeti si nimeni n-a mai dormit acolo vreodata.

Ca si când ni s-a predat, la cheie, un palat pe care îl putem decora dupa propriul gust.

Si începem sa o facem. Ne zugravim amintirile, ne transformam visele în ornamente perfect asortate, împrastiem în aer parfum de alta poveste, alt om, alt loc.

Si ramânem, ramânem o vreme.Cu un cuvânt înainte de Simona Catrina„Citind «miniaturile» Andei Docea, ai senzaE ia cA deschizi rând pe rând uE ile unor camere de hotel E i arunci câte o scurtA , vinovatA privire înA untru.

Descoperi spaE ii mult prea intime ca sA îndrA zneE ti sA intri.

SpaE ii suspendate în timp, zugrA vite din câteva tuE e, în care detaliile sunt cele care conteazA : o ceaE cA cu ceai, un geam aburit, un flacon cu parfum, un motan «de mansardA », o carte de Balzac îngA lbenitA , cu colE urile paginilor rA sucite.

Fiecare spaE iu transmite o emoE ie, o stare care penduleazA între melancolie E i aE teptare, ca sA E i se spunA , pânA la urmA , cA «viaE a s-a mutat în altA parte».“ (Adina Popescu)„Cele patru pA rA i ale volumului sunt tot atâtea culori distincte ale stilului ei flexibil, curat, cald.

DeAYi sunt de facturA diferitA , decupajele din viaA A sunt redate la fel de convingA tor.

Nu te simA i niciodatA minA it citind ceea ce scrie, AYtii cA niciun cuvânt nu e în plus, nici unul în minus.

Scrie aAYa cum vorbeAYte, o priveAYti ca printr-o rochiA A de meduzA , în cea mai fascinantA transparenA A .

VorbeAYte despre iubiA i din trecut AYi iubiri din viitor, despre cA lA torii necesare AYi cA lA torii impulsive, despre idile sfârAYite înainte de a începe, despre frunze care nu cad nici sub furtunA AYi despre frunze care cad spulberate de o simplA (sau complicatA ) ploaie de lacrimi.

Despre vârste ingrate AYi vârste lucide.

Despre experienA e care ar trebui sA ne facA mai puternici, mai deAYtepA i AYi mai curajoAYi, dar care, de fapt, ne râd în nas, privindu-ne cum ne prostim sufletele cu premeditare. “ (Simona Catrina)